Chiar dacă aventura noastră pe Via Transilvanica se apropia de final, a mea și a echipei mele a început cu mult entuziasm. Am ales să ajungem la locul de pornire cu trenul. Am început cu bine: toți am prins trenul.

Locul de plecare pentru a doua zi era Șapartoc, un sat de 22 de locuitori. Aici am poposit la Radu, cel care a visat încă din copilărie să revină la sat, el fiind orășean, și să trăiască autentic.  Casa bătrână de peste 100 de ani pe care a refăcut-o ne-a făcut să ne simțim în alte timpuri și să descoperim tradiția și frumusețea satului românesc.

Ne-am despărțit cu greu de el, dar cum drumul trecea chiar prin spatele casei, am pornit pe nesimțite în aventura primei zile. Pe lângă diversitatea peisajului întâlnit, ne-au impresionat cel mai  mult stejarii străvechi de sute de ani, pe care 3 oameni abia îi pot cuprinde cu brațele deschise.

A doua zi, și ultima, ne-au plăcut cel mai mult casele vechi din Criș, Florești și Mălâncrav, care ne-au introdus în minunata Transilvanie.

Lecția nr. 7 – Nu contează ce obstacole ai, ci contează ce oameni ai lângă tine pentru a le depăși.