Nu știam la ce să mă aștept, mai ales că eu și echipa mea am fost primii de pe traseul de 20 de etape pe care ni l-am propus.  Prima zi a fost de încălzire. Eram încrezători, însă chiar dacă citisem în ghid detaliile tehnice și primisem avertizări de la localnici, niciunul dintre noi nu era pregătit cu adevărat pentru ce va urma.

A doua zi, pentru noi, a fost cea în care ne-am testat limitele la maximum, ne-am pus răbdarea la încercare (fiecare urcare părea ultima pe hartă, dar mai venea încă una, și încă una….) și ne-am unit pentru a depăși cu bine toate dificultățile apărute pe drum. Nu pot descrie sentimentele create și conexiunile formate  între oameni, dar pot spune că pe măsura ce traseul devenea mai greu, totul devenea mai frumos.  Dificultatea traseului a fost peste așteptările noastre, dar la fel și frumusețea peisajului întâlnit și a momentelor petrecute în echipă.

Lecția nr. 1 – Atunci când nu mai poți, mai poți “un pic”.